Ești în planning și primești SMS cu PINul de la curier că a ajuns să-ți livreze matcha. Fix atunci apare întrebarea: câte story points?
Trebuie votat. Nu prea știi nimic despre această componentă, și nu ai context pentru că se ocupă un coleg care vine din alt departament. Totuși trebuie să votezi. Te gândești dacă seamănă cu ceva care a mai fost. Nu neapărat. Hai atunci să pun 3.
Pe scări, în drum spre curier, meditezi. Cum ar fi viața fără estimări? Ai propus deja în 3 retrospective să nu se mai folosească așa rigid workflow-ul dar nu se schimbă nimic.
Noi am renunțat complet. Nu mai estimăm deloc. În schimb, am stabilit că toate task-urile trebuie să fie aproximativ egale ca mărime – dacă ceva e prea mare, îl împărțim până devine mic. Dacă e mic, merge așa. Am măsurat retrospectiv: în ultimele 3 luni, echipa finalizează în medie 18 task-uri pe săptămână. Fluctuație: 15-22. Atât. Aia e capacitatea.
Acum planificarea e simplă. Avem 20 de task-uri în backlog. Primele 18 intră în săptămâna asta. Clientul întreabă când se termină feature-ul cu 45 de task-uri? 45 împărțit la 18 = 2.5 săptămâni. Trei săptămâni ca să fim safe. Fără planning poker. Fără discuții de 8 minute despre un buton. Fără votul tău ghicit pe scări.
Velocity-ul a crescut cu 23% în 6 luni. Nu pentru că lucrăm mai repede. Pentru că nu mai pierdem 3 ore pe săptămână estimând ce nu știm.
